Secretele Împărăţiei

Necredința în minuni întristează la fel de mult Duhul Sfânt ca și neacceptarea adevărului.

De cele mai multe ori vorbim despre păcatul împotriva Duhului Sfânt ca fiind refuzul repetat și deliberat de a asculta chemările lui la pocăință. De asemenea știm că Duhul Sfânt conduce în cunoașterea adevărului, iar atunci când cineva se împotrivește acceptării adevărului, acela se împotrivește Duhului Sfânt.

Fac parte dintr-o biserică în care acceptarea adevărului prezent se poate spune că este un fapt. Cunoașterea acestei comori copleșitoare de adevăr ne aduce într-o poziție de maximă responsabilitate. O viață contradictorie adevărului cunoscut duce în final la respingerea Duhului adevărului.

Voi atrage însă atenția asupra unui lucru asupra căruia prea puțini am stăruit sau am avut de a face: semne și minuni.

Cînd au auzit Fariseii lucrul acesta, au zis: “Omul acesta nu scoate dracii decît cu Beelzebul, domnul dracilor!”
Isus, care le cunoştea gîndurile le-a zis: “Orice împărăţie dezbinată împotriva ei însăşi, este pustiită; şi orice cetate sau casă, dezbinată împotriva ei însăşi, nu poate dăinui.
Dacă Satana scoate afară pe Satana, este dezbinat; deci, cum poate dăinui împărăţia lui?
Şi dacă Eu scot afară dracii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii voştri cu cine-i scot? De aceea, ei vor fi judecătorii voştri.
Dar dacă Eu scot afară dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi.
…
De aceea, vă spun: Orice păcat şi orice hulă vor fi iertate oamenilor; dar hula împotriva Duhului Sfînt nu le va fi iertată.
Oricine va vorbi împotriva Fiului omului, va fi iertat; dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfînt, nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor. (Matei 12:24-32)

Când auzim despre minuni în alte denominațiuni, pe motivul că nu au adevărul pe care noi l-am primit, spunem și noi aceleași cuvinte: „ei lucrează diavolul”.

Nu am nici o îndoială că și diavolul știe și poate să facă minuni. Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină (2 Corinteni 11:14). Fiara a doua din Apocalipsa 13, un agent satanic, săvîrşea semne mari, pînă acolo că făcea chiar să se coboare foc din cer pe pămînt, în faţa oamenilor (Apocalipsa 13:13). Însă a numi orice lucrare care nu aparține bisericii mele ca fiind o lucrare a diavolului mă pune în pericol de hulă.

Ucenicii s-au confruntat cu această dilemă când încă Isus era cu ei.

Ioan I-a zis: “Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţînd draci în Numele Tău; şi l-am oprit, pentru că nu venea după noi.”
“Nu-l opriţi”, a răspuns Isus, “căci nu este nimeni, care să facă minuni în Numele Meu, şi să Mă poată grăi de rău îndată după aceea. (Marcu 9:38-39)

Pentru că „nu vin după noi”, îi afurisim și îi facem anatema pe toți cei care fac lucrări supranaturale. Dar unde sunt atunci minunile adevărului pe care noi îl predicăm? Când i-a trimis pe apostoli să „propovăduiască Evanghelia la orice făptură”, în marele cuvânt de trimitere de la finalul Evangheliei după Marcu, Mântuitorul specifică:

Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci, vor vorbi în limbi noi,
vor lua în mînă şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mîinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşa.” (Marcu 16:17-18)

Noi avem întreita solie îngerească, dar această trimitere ori ne lipsește, ori nu mai credem în ea. Cred că a venit timpul să ne întrebăm, asemenea ucenicilor, „noi de ce nu putem să scoatem duhul?” Cu siguranță că o parte a misiunii noastre este să demascăm lucrările diavolului (bineînțeles, necesar pentru aceasta este darul deosebirii duhurilor). Dar ne mulțumim prea ușor cu idea că Dumnezeu nu mai lucrează prin minuni sau că toate exorcizările și vindecările supranaturale sunt de la diavolul.

Așteptăm revărsarea Ploii Târzii a Duhului Sfânt, și știm că nimeni care nu s-a bucurat de binecuvântările Ploii Timpurii nu va avea parte de o ploaie mult mai înbelșugată. Prima revărsare a avut ca rezultat ceea ce citim în Faptele Apostolilor. Dacă nu am experimentat puterea Evangheliei prin Ploaia Timpurie așa cum o citim în Scriptură, cum ne așteptăm să primim dintr-o dată o putere și mai mare?

Necredința noastră în Dumnezeul minunilor poate duce la respingerea Duhului Sfânt care dorește să lucreze în noi lucrări mai mari decât acestea, așa cum a spus Domnul Hristos. Cât de mult ne rugăm pentru Duhul Sfânt este măsura cu care ne îndepărtăm sau ne apropiem de marea făgăduință finală.