Citesc acum cartea lui Paul Yonggi Cho Rugăciunea: Cheia Trezirii. Aș dori să surprind câteva idei care m-au surprins plăcut la un autor neadventist. Dr. Cho vorbește în termeni destul de clari despre căderea lui Lucifer și marea luptă care se desfășoară acum pe pământ. El vede rugăciunea ca având un mare rol în această luptă. El spune că noi suntem fiinţe superioare îngerilor, şi aici nu sunt de acord cu el. Dar ceea ce m-a pus pe gânduri este faptul că noi, prin Hristos, am primit autoritate asupra diavolului, devenind în felul acesta, prin jertfa Domnului, mai puternici decât el.

Un alt aspect care are nevoie de experimentare este împărţirea în cele trei tipuri de rugăciune: cerere, comuniune şi mijlocire. Îmi dau seama că nu trebuie amestecate. De multe ori mă rugam pentru cineva (rugăciune de mijlocire) şi mă comportam ca şi cum aş fi făcut o rugăciune de cerere (pentru un lucru). Ei, atunci când ne rugăm rugăciunea de mijlocire intrăm direct pe terenul marii lupte invizibile dintre forţele lui Isus şi forţele diavolului. Apoi, atunci când ne rugăm cu cerere pentru anumite lucruri, Dumnezeu vrea să fim cât de specifici se poate. Prea adesea îi cerem lucruri vagi, pe care, dacă s-ar împlini, nici nu am reuşi să ne dăm seama că sunt răspuns la rugăciune. Cere cât mai specific!

Maturitatea în rugăciune este urmărită de trecerea de la un tip de rugăciune la altul. Când cererile noastre sunt înlocuite de dorinţa de comuniune cu Dumnezeu are loc o maturizare a experienţei rugăciunii. De asemenea, când ne concentrăm asupra altora, prin rugăciunea de mijlocire, experimentăm din nou o maturizare spirituală.

Încă nu am terminat cartea, sunt abia la pagina 92. Oricum, este o carte care te provoacă la rugăciune profundă.